Sofia Vicoveanca (numele real fiind Sofia Fusa căsătorită Micu; n. 23 septembrie 1941, comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi, România, actualmente în Ucraina) este o
renumită solistă de muzică populară din zona Bucovinei.
Cariera muzicală
Sofia Vicoveanca s-a născut la data de 23 septembrie
1941 în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate
aflată în apropiere de oraşul Cernăuţi (astăzi
în Ucraina), primind la naştere numele de Sofia Fusa. A
fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe şi Veronica Fusa.
Copilăria i-a fost întunecată de greutăţi, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după
anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat în
comuna Vicovu de Jos, unde şi-a
petrecut copilăria. „Părinţii mei au fost înstăriţi acolo, la Cernăuţi, au avut prăvălie, case,
vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul
copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-şi numele de scenă Sofia Vicoveanca.
Din copilărie, constrânsă de greutăţile materiale prin care treceau refugiaţii, micuţa Sofia a
învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Şcoala Populară
de Artă din Suceava şi a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară
la Ansamblul de Cântece şi Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare
primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii
Botoşanilor.
Numele de scenă a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajată a
considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanţă artistică şi astfel a numit-o Vicoveanca (de la
zona de provenienţă).
Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie
2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul Zori noi din
Suceava, devenit după decembrie 1989 Crai Nou. Împreună, cei doi au un fiu.
Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de
dragoste şi dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, unele
uşor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului.
A efectuat imprimări la Radio Bucureşti şi Iaşi, pentru televiziune şi la Casa de discuri
Electrecord. În întreaga sa carieră a scos 10 discuri personale şi 6 în colaborare; casete
audio şi video, CD-uri. S-a remarcat şi prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. A
susţinut spectacole cu diferite formaţii artistice în ţară şi în străinătate, făcând turnee în
Israel, Portugalia, SUA, Franţa, Danemarca, Germania, Iugoslavia ş.a.
Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoţii
şi stări ale ţăranului moldovean. A interpretat cântece de joc, balade şi doine, cântece de
leagăn din zona Bucovinei. Cântece ca „Lume, lume trecătoare; M-am sfădit rău cu bădiţa; Am
avut un pui pe lume; Bătrâneţea când te bate; Săracă vecina mea; Bucovină, mândră floare; Ăsta-i
joc din Bucovina” etc. stau martore dedicării sale folclorului românesc.
A jucat şi în câteva filme româneşti, dovedind un real talent actoricesc. A publicat două volume
de versuri: Dureri ascunse (1996) şi Cu inima-n palme (2004).
Premii şi recunoaşteri obţinute
Ca o recunoaştere a activităţii sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare româneşti,
Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincţii cum ar fi: "Meritul Cultural" clasa a
IV-a (1973); Medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I (1975); Medalia "Meritul Cultural" cl. I (1976);
Crucea Naţională "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002); Ordinul Naţional "Meritul Cultural"
în grad de Mare Ofiţer (2004) etc.
A primit titlul de Cetăţean de Onoare al localităţilor Suceava, Rădăuţi, Siret, Pojorâta,
Ciocăneşti şi Vicov (jud. Suceava), precum şi al comunelor Ion Creangă din judeţul Neamţ şi
Ciocârlău, din judeţul Maramureş.
Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casă nouă, în
stil bătrânesc, cu cerdac şi cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o
expoziţie de costume ţărăneşti şi obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu
lucrurile proprii unui interior de casă ţărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide),
covoare pe perete, icoane, ştergare, legănuţ pentru copil şi costumele populare purtate de ea.
Discografie
-
Hora mare cu strigături
-
Sînt fată de moldovean
-
Cântec de nuntă
-
Când mergi bade la pădure
-
Cântec vechi de cătănie
-
Bucovină, mândră floare
-
Eu cânt că mi-i lumea dragă
-
Ca la Vicov
-
Pe-o coastă, pe-un deluşor
-
Cine la joc nu se pricepe
-
Lume, cine ţi-o zis lume
-
Vorba din bătrâni se trage
-
Ia-ţi mireasă ...
-
Domne-ajută-ntr-un ceas bun; De dor de frumos pe lume; Dacă n-ar fi horele; Cântece
(selecţiuni, CD realizat în Germania).
Filmografie
Lung metraje
-
Ciprian Porumbescu (1972)
-
Dimitrie Cantemir (1973)
-
Oraşul văzut de sus (1975)
-
Urgia (1977)
-
Cântarea României
-
Vânătoarea de vulpi (1980)
-
Ochi de urs (1982)
-
Sarea în bucate (2001)
-
Baltagul
Scurt metraje
-
Omule, pomule
-
De dor de frumos pe lume
-
Lumini şi umbre
-
Povestea lemnului care cântă
-
Să învăţăm să cântăm româneşte