(56) Integrala MOZART : Concerto in B-flat for Piano, No.2, KV 39 (June 1767, Salzburg)
Fişierul nu este disponibil pentru vizionare în ţara dumneavoastră.
(56) Integrala MOZART : Concerto in B-flat for Piano, No.2, KV 39 (June 1767, Salzburg)
Publicat de acum
103 vizionari
1 comentariu
Mozart şi-a început seria de concerte pentru pian care s-au păstrat cu 4 concerte pe care le-a compus la vîrsta de 11 ani, la Salzburg: KV 37 şi KV 39-41.
Partiturile originale se află toate la Biblioteca Jagielloniana din Cracovia şi au menţionată data compunerii lor, aprilie 1767 pentru KV37 şi, respectiv, iulie 1767 pentru KV 39-41.
Deşi aceste lucrări au fost considerate multă vreme ca fiind lucrări originale, acum se ştie că sînt în fapt prelucrări ale unor sonate compuse de autori germani. Lucrările care se află la baza acestor concerte erau publicate la Paris şi se presupune că Mozart le-a cunoscut bine (inclusiv i-a cunoscut pe autorii lor) în timpul vizitei familiei Mozart la Paris din 1763/64.
Prin utilizarea mişcărilor din sonatele altor compozitori, foarte tînărul Mozart a început să înveţe cum să rezolve problemele structurale ale unei compoziţii sub forma concertului de pian. Probabil că tatăl său, Leopold, un bun pedagog, a folosit aceste sonate pentru a-i preda lui Amadeus lecţii de compoziţie.
Faptul că aceste prime patru concerte de pian nu sînt decît prelucrări ale unor sonate aparţinînd altor compozitori poate fi susţinut de absenţa lor din lista întocmită de Leopold Mozart în 1768, ceea ce sugerează că el nu le considera compoziţii originale ale fiului său. În plus, partiturile acestor concerte sînt scrise şi de mîna lui Mozart dar şi de a tatălui său, KV41 fiind scris în întregime de Leopold Mozart.
Concertul de pian nr. 2 (KV 39) în Si bemol major major are trei mişcări: 1. Allegro spiritoso 2. Andante staccato 3. Molto allegro.
Prima mişcare şi a treia au la bază o sonată compusă de Hermann Friedrich Raupach pentru clavecin cu acompaniament de vioară, dintr-un set de şase sonate publicate la Paris în 1756. Mişcarea lentă, Andante staccato, are la bază lucrări ale lui Johann Schobert, un compozitor pe care Mozart îl admira.
Partiturile originale se află toate la Biblioteca Jagielloniana din Cracovia şi au menţionată data compunerii lor, aprilie 1767 pentru KV37 şi, respectiv, iulie 1767 pentru KV 39-41.
Deşi aceste lucrări au fost considerate multă vreme ca fiind lucrări originale, acum se ştie că sînt în fapt prelucrări ale unor sonate compuse de autori germani. Lucrările care se află la baza acestor concerte erau publicate la Paris şi se presupune că Mozart le-a cunoscut bine (inclusiv i-a cunoscut pe autorii lor) în timpul vizitei familiei Mozart la Paris din 1763/64.
Prin utilizarea mişcărilor din sonatele altor compozitori, foarte tînărul Mozart a început să înveţe cum să rezolve problemele structurale ale unei compoziţii sub forma concertului de pian. Probabil că tatăl său, Leopold, un bun pedagog, a folosit aceste sonate pentru a-i preda lui Amadeus lecţii de compoziţie.
Faptul că aceste prime patru concerte de pian nu sînt decît prelucrări ale unor sonate aparţinînd altor compozitori poate fi susţinut de absenţa lor din lista întocmită de Leopold Mozart în 1768, ceea ce sugerează că el nu le considera compoziţii originale ale fiului său. În plus, partiturile acestor concerte sînt scrise şi de mîna lui Mozart dar şi de a tatălui său, KV41 fiind scris în întregime de Leopold Mozart.
Concertul de pian nr. 2 (KV 39) în Si bemol major major are trei mişcări: 1. Allegro spiritoso 2. Andante staccato 3. Molto allegro.
Prima mişcare şi a treia au la bază o sonată compusă de Hermann Friedrich Raupach pentru clavecin cu acompaniament de vioară, dintr-un set de şase sonate publicate la Paris în 1756. Mişcarea lentă, Andante staccato, are la bază lucrări ale lui Johann Schobert, un compozitor pe care Mozart îl admira.
Intră în cont
ca să salvezi acest fișier într-o colecție.
Spune-ți părerea
Vezi alte articole interesante
Ce urmează
