Bună ziua.

Vă rog să'mi acordaţi cîteva minute pentru a citi mesajul de intenţie cu care, recent, am punctat intrarea mea în spaţiul audibil al site-ului. Eu zic că merită efortul :)



Bun găsit tuturor.

Nu ştiu cîţi dintre dumneavoastră cunosc contul Sehnsucht. Nu asta e important.
Important e ce se va petrece de-acum încolo în acest cont. Dar numai dumneavoastră puteţi, ca ascultători, da greutate acestor vorbe.

După o expectativă îndelungată, voi începe să postez muzică clasică. Nimic nou, s’ar zice. Ei, nu’i chiar aşa.

Postările vor fi în interpretările care contează cu adevărat, i.e. cele care reuşesc să producă în fiecare dintre noi revelaţia forţei pe care fiecare lucrare o ascunde.


Ascultăm din toate punctele cardinale muzica marilor creatori. Credem că avem acces la cultură. Dar ea ne rămîne exterioară cîtă vreme ne familiarizăm cu formele, şi mai puţin cu conţinutul. Ori, cultura neinteriorizată, neasimilată în propriul metabolism, e literă moartă. În lumea de azi, avem toate informaţiile visate, dar ne lipseşte cunoaşterea. "E plin de cunoştinţe fără cunoaştere”, spunea Noica.

Cunoaşterea se produce cînd 'informaţia’ , odată intrată în noi, dospeşte, germinează şi ne transformă – prin imponderabile, dar care, prin acumulare, devin vii, active. În tot acest proces, factorul cheie este mediul, transmiţătorul. După cum există profesori de geniu, care au harul de a’ţi transmite, deîmpreună cu materia, şi o viziunea comprehensivă asupra ei, şi dragostea pentru ea – deci ÎNŢELEGEREA, tot aşa, interpreţii de geniu îţi dezvăluie miezul viu al muzicii : datorită lor, muzica trece în tine, umplîndu-te de o bucurie luminoasă. Putem fi, pe timpul ascultării, congeniali cu compozitorul, dar – caz ideal - şi cu interpretul (cînd dă şi acesta semne de genialitate).

E o discuţie foarte vastă – n’o să vă plictisesc lungind-o. Revenind la muzică, ideal ar fi ca ea să trezească cît mai multe resurse de umanitate din noi, să stîrnească cît mai multe din cele o mie şi una de culori pe care le poate încerca sufletul, şi pe care, în viaţa obişnuită, nu le experimentăm în totalitate.
Acelaşi lucru îl fac şi marea literatură, în general, artele.

Cea mai tristă prejudecată este că muzica clasică e pentru iniţiaţi, elite şi alţii asemenea, că ai nevoie de instrucţie pentru a o asculta şi a te bucura de ea. Nimic mai fals. Nu’ţi trebuie studii, nu’ţi trebuie cultură (deşi acestea ajută, dar nu’s indispensabile pentru racordarea la frumuseţea muzicii). Îţi trebuie doar suflet deschis.
Ce e minunat la această muzică este că ea se adresează fiecăruia dintre noi, că vorbeşte pentru fiecare în parte, în ce avem mai intim. Iar în acea zonă NU POATE PĂTRUNDE DECÎT EA.

Muzica clasică E PENTRU TOATĂ LUMEA.

S’a făcut un experiment în urmă cu ceva vreme. Într-un trib amazonian, toţi membrii comunităţii au fost puşi să asculte un disc cu muzică religioasă de Bach – tot ce putea fi mai îndepărtat de cultura lor. Efectul a fost stupefiant. Acei oameni, care, o viaţă întreagă, nu auziseră decît sunetele pădurii, rîului, păsărilor, sau ale instrumentelor lor rudimentare, au fost atît de receptivi la forţa muzicii, încît au început să plîngă. Ce puteau ei înţelege din muzica unui european, trăitor în cu totul alt secol şi alt context cultural ? ESENŢIALUL.
Muzica poate desfiinţa graniţele şi recrea legătura (re-ligio) între oameni de oriunde, oricînd, şi orice ar fi ei.

Pentru aceasta şi pentru multe altele, am o admiraţie fără margini pentru compozitori. Îmi par – mie, cel puţin – dovada maximă pînă unde poate merge strălucirea omului, aşa mic şi nevolnic cum este el.
Gîndiţi-vă numai ce înseamnă 'simplul’ fapt de a compune, ce înseamnă să stăvileşti şi să ordonezi un şuvoi sonor care’ţi copleşeşte mintea, în timp ce tu trebuie să transpui tot acest Leviatan în note pe portativ – cu viteza melcului.

Sînt mulţi oameni ieşiţi din comun ; dar, între ei, compozitori precum Marii (nu’i mai înşir) sînt înainte-stătători.
Cei mai mari prieteni ai mei sînt morţi, dar neînchipuit de vii în inima mea. Nu există distanţă între mine şi Bach, între mine şi Beethoven, între mine şi Şostakovici, şi mulţi alţii. Mi-au fost, pe rînd, fraţi, taţi, învăţători, călăuze. Şi continuă să’mi fie toate-acestea la un loc.

Sînt inepuizabili. Marea problemă este cum tălmăceşti asemenea bogăţie, cum o faci să treacă în ascultător, cum îi pui în braţe materie vie, şi nu literă moartă. Mediul (interpretul) trebuie să fie medium ; or, rareori se întîmplă astfel. La asta, se adaugă în ziua de azi şi o continuă degradare a atenţiei, a puterii de concentrare reclamate de un asemenea gen de ascultare.
În pofida acestor neajunsuri, miracolul este în continuare posibil. Şi PENTRU FIECARE DINTRE NOI. Există, din fericire, şi forţe nevăzute, care’şi fac lucrarea subtilă alături de tot ce se vede. Odată cu înaintarea în vastul ocean al muzicii clasice, ele devin tot mai sesizabile. Iar cei care ni le fac astfel sînt marii interpreţi. (E o discuţie vastă, aceasta, o voi dezvolta şi cu alte prilejuri.)

Pentru cei familiarizaţi cu lucrările în alte interpretări, şi deprinşi cu ascultarea 'profesionistă’ (scuzaţi vorba proastă, nu’mi vine alta în minte), sper că propunerile mele să le reveleze diferenţele, şi să le poată cîntări.

Iar ceilalţi vor avea ocazia de a intra în miezul muzicii pe calea regală, însoţiţi de cele mai bune călăuze. Aceşti „ceilaţi” sînt inevitabil mai mulţi, dar cu atît mai importanţi pentru mine. În ACEASTĂ zonă e marea bătălie. Dacă voi fi făcut măcar şi un singur om să iubească muzica cu iubirea pe care o merită (înalt atentă, neobosit receptivă la mişcările ei profunde, constantă şi entuziastă), misiunea mea va fi împlinită.


Vă asigur că nu mă interesează să’mi cresc popularitatea prin această metodă. Unicul lucru pe care mi’l doresc este să cresc popularitatea Muzicii. Cu alte vorbe, mai nimerite, să ne hrănim împreună de la un izvor. Întru slujirea Muzicii.

"Nu poţi consuma fericire fără s’o produci” (G.B. Shaw) Asta vreau, dragii mei, să vă bucur. De voi reuşi, totul are rost.



La fiecare fişier postat, voi adăuga cîteva notaţii însoţitoare, care să dea un plus de, ceea ce’n engleză se numeşte cu o vorbă foarte nimerită, "insight”.



Dedic toată strădania mea maestrului meu în nesfîrşita ucenicie la curţile Muzicii, P.


" De ce drumul acesta mai degrabă decît altul ? Unde duce el oare de ne solicită cu atîta tărie ? Ce arbori şi ce prieteni sînt vii dincolo de orizontul pietrelor lui, în depărtatul miracol al căldurii ? Am venit pînă aici, căci acolo unde ne aflam nu mai era posibil. Ne chinuiau şi vroiau să ne înrobească. În zilele noastre, lumea se arată ostilă Transparenţilor. O dată mai mult, a trebuit să plecăm. ...Şi drumul acesta, care semăna cu un lung schelet, ne-a condus la un ţinut care n-avea decît suflul pentru a urca spre viitor. Cum să arătăm, fără să le trădăm, lucrurile simple desenate între amurg şi cer ? Prin virtutea vieţii îndîrjite, în bucla Timpului artist, între moarte şi frumuseţe. "

(René Char) _
-----------


Acest 'Manifest' este postat împreună cu prima mea... 'iniţiativă' :) Pentru că pe Guestbook nu se imprimă adresele întregi, vă invit să intraţi pe profilul meu şi să daţi click pe adresa care apare la "Pagina web / Blog".

Dacă v'a plăcut, intraţi pe oricare din fişierele mele audio. Nu există nici o scădere valorică în tot ce-am postat, toate sînt la vîrf (e o constatare, nu o laudă, pe profilul meu nu voi îngădui să intre mizerii sau chestii anodine, aici e bastionul absolut al frumuseţii şi aşa va rămîne).

Şi un ultim puseu de wishful thinking :) : de v'am convins şi nu vi se pare un efort prea mare, diseminaţi acest mesaj şi prietenilor dvs, sau tuturor celor interesaţi. Nu veţi face decît să daţi mai departe ceea ce Muzica vă dă vouă.


Cu speranţa că nu v'am obosit - şi că n'am sărit calul cu 'pretenţiile' mele :)) - , vă aştept 'în vizită' ori de cîte ori postez ceva nou. N'o să vă pară rău, garantez.

Cu cele mai bune gînduri,

Sehnsucht _