Ramură furată

Ne vom strecura noaptea
să furăm
o ramură înflorită.

Vom sări zidul
în întunericul unei grădini străine,
doua umbre în umbră.

Iarna încă nici n-a trecut
şi mărul se arată
preschimbat pe neaşteptate
într-o cascadă de flori mirositoare.

Vom pătrunde în noapte,
vom ajunge pînă la firmamentul ei tremurator
şi mîinile tale mici, şi mîinile mele
vor fura stelele…

Şi în vîrful picioarelor,
în casa noastră,
prin noapte şi umbră,
va pătrunde odată cu paşii tăi
pasul mut al parfumului
şi,
cu picioarele înstelate,
trupul limpede al primaverii.

de Pablo Neruda

La stînă

Gainuşa-ncet răsare,
Luna-i după Dealu-Mare,
Plînge-un clopot de cioaie,
Vin ciobanii de la stînă,
Stungăriţele, de mînă,
Cîntă cîntec de cimpoaie
Şi le rîde tuturora
Faţa plină, bucălaie,
Cum încep se-nvîrte hora...
Numai Sandu Copilandru
Nu se prinde-n hora mare.
Cîntă jalnică cîntare...
Cimpoieru-i ia de veste,
Stă o clipa, hodineşte,
Schimbă hora-n cînt de jale:
"Mîndră fată, ochişorii,
Ochişorii, obrăjorii"...
Se opresc în joc feciorii,
Dumerindu-se deodată.
Parcă-ar vrea sa plîngă-o fată,
Faţa-i arde vîlvătaie...
Strigă Sandu Copilandru:
"Zi, căprare Niculaie!
Zi, căprare Niculaie!"
Şi cum arde focu-n stînă
Şi lumin-o buturugă,
Vede baciul că lui Sandu
ÎI cad lacrime pe glugă...

Octavian Goga

O ZI FRUMOASA !

Prietenia nu e nimic altceva decât înţelegerea deplină, unită cu bunăvoinţă şi iubire, în toate lucrurile divine şi omeneşti; poate că, înafară de înţelepciune, zeii nemuritori n-au dat omului nimic mai bun.”