Un cintec la care totul este minunat : linie melodica , text , acompaniament , voce solista , intonatie solista . O nestemata folclorica care-ti rasuna mult timp in memorie fiindca poarta pecetea artei veritabile : te cucereste , te invadeaza si, in final - te bintuie . Felicitari pentru autorul postarii si multumiri pentru prietenul rocco , cel care mi-a semnalat-o.
...faina cantare,...noi suntem....firele alea de ..iarba, pe care ,cu furie,ne calca in picioare,mai marii zilei,de ani si ani si ani...!!..,,tu,Oltule,...sa ne razbuni!![ GOGA]
7 comentarii
acum 9 luni • modificat dupa 47 sec
multumesc...
acum un an
acum un an
acum un an
acum un an
acum un an • modificat dupa 8 luni
Comori de suflet romanesti, ...
Multumim Tino !
Firule, mai fir de iarba,
Pe tine cine te-ntreaba,
De ti-e teama, de te doare,
Cand esti calcat in picioare ?
De mi-e teama, de ma doare,
Stie numai Sfantul Soare .
Si mai stie si pamantul,
Ploaia, arsita si vantul .
Bradule din stanca neagra,
Pe tine cine te-ntreaba,
Ars de ger si ars de soare,
De ti-e teama, de te doare ?
De mi-i teama, de ma doare,
Eu raman tot in picioare .
Si prin fir de radacina,
Aud piatra cum suspina .
Dar pe tine om de treaba,
Pe tine, cine te-ntreaba,
Cand pe drum de piatra arsa,
Inima lacrimi iti varsa ?
Nu ma-ntreaba, c-asa-i omul,
De-l bate vantul si dorul .
Vantul bate ca-i pe drum,
Dorul bate ca-i nebun .
Vantul bate ca-i pe drum,
Dorul bate ca-i nebun .
acum un an