PICATURI DE PLOAIE

Ploua...o ploaie "salbatica"ce s-a dezlantuit dintr-o data.Intunecata,sumbra,norii revoltati de viata asta isi descarca furia in adevaratul sens al cuvantului,inspirand groaza,teroare in sufletul meu pustiu.Picaturi reci,lacrimi innabusite in durere si disperare,curg siroaie pe chipul meu.Ploua infernal,ca si in sufletul meu de altfel.Nori grei si grosi au acoperit de mult cerul sufletului meu,iar ploaia rece si involburata ma infioara,imi da fiori reci de gheata in tot trupul.Te caut zi si noapte,in vis,ma uit in urma mea,dar tu nu mai esti.In sufletul meu,de cand ai plecat,e un amalgam de regrete,sperante pierdute,regrete si nostalgie.As vrea ca ploaia sa imi limpezeasca sufletul,sa nu mai sufar,sa uit ca ai existat,dar e imposibil.E imposibil,pentru ca ai facut parte din viata mea.O pala uscata de vant mai adie in sufletul meu intunecat,ecouri amare imi rasuna in minte,absenta ta ma distruge.Unde esti?!M-ai lasat pustie pe dinauntru.Am secat,nu mai am lacrimi sa iti regret plecarea,doar ploaia,curgand in suvoaie dulci,scalda pamantul cu dragoste,hranindu-l cu iubire.Sunt singura,indurerata,si inca te caut,dar ploaia imi raspunde de fiecare data,soptindu-mi ca nu mai esti...
Categoria: Diverse
Tag-uri: Picaturi de ploaie